Aplicații specifice instruirii aplicate de calculator

1. Tutorialele sau lecţiile interactive ghidate sunt alcătuite din prezentări şi ghiduri de prezentare a anumitor aplicaţii, cu aceste neefectuându-se exerciţii practice şi nici nu se aplică nici un tip de test. Acestea sunt indicate în etapa de prezentare şi ghidare a activităţii de instruire. Sunt utilizate pentru însuşirea principiilor şi regulilor şi pentru învăţarea unor strategii în rezolvarea problemelor. Structura lor este în principal următoarea: introducere, asigurarea controlului elevului în desfăşurarea lecţiei, întrebări şi răspunsuri, cu analizarea răspunsurilor, remedierea cunoştinţelor asimilate şi încheierea tutorialului. Tutorialele sunt deosebit de utilizate în învăţarea aplicaţiilor informatice: Microsoft Office, Adobe, Internet, creare pagini web, etc.
2. Exerciţii practice (drill and practice): constau în executarea de către elevi a unor sarcini practice în scopul aplicării cunoştinţelor la soluţionarea unor probleme practice, sau în vederea însuşirii unor deprinderi (pentru o anumită profesiune de exemplu). Există exerciţii practice de următoarele tipuri: aplicaţii obişnuite, aplicaţii de proiectare, aplicaţii de execuţie, construcţie, producţie sau fabricaţie şi creaţie. Utilizarea exerciţiilor practice are ca etapă iniţială demonstraţii executate de către profesor, prin care li se explică elevilor cum anume se vor derula exerciţiile practice. Etapele necesare în parcurgerea exerciţiilor practice sunt: familiarizarea cu mediul de lucru şi cu acţiunile care trebuie desfăşurate, planificarea şi organizarea individuală a muncii în raport cu sarcina practică, efectuarea propriu-zisă a exerciţiului, controlul şi autocontrolul muncii efectuate, cu însuşirea erorilor şi corectarea acestora. Se pune accent pe corectitudinea execuţiei şi se are în vedere principiul creşterii progresive a gradului de dificultate. Ca exemple se pot considera aplicaţiile din domeniul tehnic, din domeniul informatic, ş.a.
3. Simulări şi experimente: prin simulare se încearcă reproducerea unor fenomene, procese sau situaţii reale. Elevii interacţionează cu programul de instruire în mod similar cu modul de interacţiune al unui operator cu un sistem real, într-un mod simplificat. Simularea este bazată pe analogia cu sistemul real. Simulările conţin prezentarea iniţială a fenomenului, procesului sau situaţiei reale, ghidează activitatea elevului, oferă situaţii practice pe care elevul trebuie să le rezolve şi eventual, poate atesta nivelul de cunoştinţe şi deprinderi pe care elevul le posedă după parcurgerea programului de instruire. Şi în acest caz exemplele sunt din domeniul tehnic, fizică, astronomie, chimie, biologie, ş.a. un exemplu interesant este softul pentru simularea examenului de obţinerea permisului de conducere utilizat în şcolile de şoferi. De asemenea, des întâlnit este şi planetariu utilizat în astronomie.
4. Jocuri pentru instruire: jocurile sunt predominate de activităţi de simulare; elevul este pus în faţa unor situaţii problemă pe care trebuie să le rezolve cu ajutorul unor reguli şi prin diferite modalităţi de acţiune care să vizeze atingerea scopurilor. În derularea jocului elevul trebuie să aibă posibilitatea să se corecteze atunci când greşeşte, atenţionat fiind că a greşit. Prin astfel de jocuri se pot învăţa limbi străine, operaţiile elementare în matematică, ş.a. Foarte mult se întâlnesc jocurile în învăţământul primar, dar şi în învăţământul gimnazial, odată cu introducerea unor noi discipline precum chimia sau fizica.
5. Teste pedagogice: sunt poate categoria cea mai des întâlnită, fie independente, fie ca parte integrantă a unor aplicaţii complexe. Specificitatea lor depinde de mai mulţi factori: momentul testării, scopul testării, tipologia acţiunii (feed-back sau nu). Interpretarea rezultatelor la aceste teste poate determina fie un pronostic al reuşitei, fie un inventar al achiziţiilor, fie un diagnostic de stabilire a unor dificultăţi cu menţionarea sursei acestor dificultăţi. Există o multitudine de teste: teste iniţiale aplicate la începutul unui ciclu şcolar, an şcolar, semestru; teste aplicate după parcurgerea unor teme sau capitole; teste de lucru sau simulare; teste bazate pe gândire sau memorare; teste cu răspunsuri standardizate sau deschise, ş.a. un test trebuie să conţină scopul şi setul de cunoştinţe pentru care se aplică, obiectivele testului, durata de timp în care se aplică, afişarea rezultatelor şi a erorilor cu procentajul de corectitudine. Aceste teste pot fi întâlnite pentru marea majoritate a disciplinelor.

                Sursa: https://moodle.ro/preparandia/